O pasiune odată înrădăcinată nu o mai poți răpune prea ușor. Și bine faci


Îți spun eu, odată ce te prinde febra cititului , a sportului sau a scrisului, nu mai poți face nimic. Atunci când faci ceea ce îți place parcă te simți ca și cum ai fi în Rai, deși nu ai de unde ști cum este în Rai.

Mie dintre toate îmi place enorm lectura și scrisul pe blog. Și legat de sport, ador badmintonul și bowlingul. Dar deși atunci când joc badminton obosesc, la bowling nici că se pune problema. Îmi place super mult atunci când joc cu mai multe persoane, cunoscătoare sau nu. Nici eu nu pot zice că știu totul, dar regulile esențiale ale jocului le cunosc și nu prea mă fac de râs.

Deși dacă acum o săptămână mă întrebai când am jucat ultima dată bowling, ți-aș fi spus că în urmă cu aproape un an, adică de Crăciunul trecut, lucrurile s-au schimbat sâmbăta ce a trecut.
După foarte multe luni de zile am putut să concurez din nou cu alți oameni pe pista de bowling pentru acumularea a cât mai multe puncte.

Da, și ce bine m-am simțit când rând pe rând adunam puncte peste puncte, fără să depășesc linia și fără să dau de prea multe ori pe lângă. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul că mi-au fost furate vreo 12 puncte într-o tură. Probabil că aparatul nu a apucat să înregistreze asta, pentru că Fault nu a fost.

Și dacă era să se adune chiar și mai multe puncte, aș fi ajuns pe locul 2 și nu pe 3 cum s-a întâmplat într-un final, și așa am fi fost cuplul câștigător al serii. Dar oricum am fost în top 3 și asta după doar primele 10 rânduri de joc, adică prima partidă.

Este fenomenal cum m-a prins jocul ăsta, și chiar dacă nu am prea multă forță ca femeie, tot am reușit să dobor popice peste popice.

Dacă stau și mă gândesc, am descoperit bowlingul în al treilea an de facultate, la Iași, când ieșeam cu colegi, prieteni și cu S. Aia a fost prima oară când am jucat așa ceva în România, apoi am mai jucat în Belgia într-o vacanță, iarăși în România în Suceava de data asta și acum aici în Franța.

Nu a fost o singură partidă de bowling în toate aceste situații, ci multiple partide, în care reușeam să mă clasez dacă nu între primii 3, cel puțin în primii 5.

Îmi place mult sentimentul pe care mi-l oferă spiritul de competiție și privirea oamenilor de după ce mai fac un Strike sau mai reușesc un Spare. În weekendul ce a trecut am reușit două Strikeuri la rând și câteva Spareuri, ceea ce a și dus la victoria mea.

Cred că în acea zi a fost cel mai reușit joc de bowling din "cariera" mea 😁

Mi-a plăcut mult atmosfera de competiție și faptul că oamenii cu care am jucat chiar erau sinceri în reacțiile lor. Dacă te felicitau, apăi chiar o făceau cu bucurie pe fețe iar dacă ratai, își exprimau compătimirea într-un mod glumeț și spiritual.

Atât de uimiți erau de performanțele noastre ca cuplu încât ne-au întrebat mai în glumă, mai în serios cât anume ne-am pregătit înainte și dacă nu avem de gând să concurăm la competiții serioase pe viitor. Hahaha! Dă-le pace și ține-le isonul.

Ție îți place bowlingul? Cum te clasezi de obicei în această categorie de sport?

Sursă foto: pexels.com

Comentarii