S-a facut ceva vreme de cand nu am mai scris despre o carte citita. Dar asta nu inseamna ca am incetat sa mai citesc. De fapt, in vacanta din vara asta am dat gata mai multe carti despre care sper sa va spun si voua candva. Insa, in toamna, de cand am revenit in Franta, am decis sa reincep "Demonii" de Feodor Mihailovici Dostoievski.
Nici prima data nu mi-a fost usor sa citesc din aceasta
carte mareata(pentru ca am inceput-o
cand eram la facultate intr-o vacanta) si de aceea am lasat-o de
izbeliste. Mi-am promis ca, atunci cand voi avea mintea mai coapta, o voi relua
ca sa ii gasesc intelesul si sa ii aflu sfarsitul.
Varianta pe care o am eu
este de la Editura Polirom, din colectia Top 10+ a celor mai indragite
bestselleruri. Este tradusa din limba rusa
de Nicolae Gane si a aparut la Polirom in 2012. Este constituita din 3 parti,
dintre care prima parte are 5 capitole, partea a doua are 10 capitole si partea
a treia are 8 capitole.
In total, romanul "Demonii" de Dostoievski(in formatul acesta pe care il am eu)
cuprinde o lectura destul de greoaie(cel putin pentru mine) in cadrul a 807
pagini cu scris mic si indesat pe toata foaia.
Da, spun ca este o lectura greoaie deoarece acumularea de
nume(eu chiar mi le-am notat undeva in
ordinea aparitiei lor ca sa le tin minte), informatii, descrieri
amanuntite si monologuri interioare te poate da pe spate, mai ales daca nu ai
mai citit ceva de un scriitor rus. Eu recunosc ca nu am mai citit nimic pana
acum de Dostoievski, insa i-am citit pe Vladimir Nabokov si pe Ivan Turgheniev. Sa-mi fie rusine ca numai atat!
Cam acestea sunt spuse de criticul literar Harold Bloom pe coperta spate a acestei editii "Demonii" de Dostoievski. Desi nu dezvaluie finalul sau actiunea romanului, parerile lui sunt edificatoare referitor la opera rusului:
"Dostoievski ne este indispensabil: satira lui, asemenea celei a lui Jonathan Swift, denunta egoismul, cruzimea, ipocriziile noastre si, mai presus de orice, aceasta infirmitate pe care o numim constiinta de sine. Acest Shakespeare al romancierilor isi inzestreaza personajele cu o intensitate a trairii pe care doar operele Marelui Will au atins-o si, in plus, le face sa poarte povara rusinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil sa-l realizeze."
Cam acestea sunt spuse de criticul literar Harold Bloom pe coperta spate a acestei editii "Demonii" de Dostoievski. Desi nu dezvaluie finalul sau actiunea romanului, parerile lui sunt edificatoare referitor la opera rusului:
"Dostoievski ne este indispensabil: satira lui, asemenea celei a lui Jonathan Swift, denunta egoismul, cruzimea, ipocriziile noastre si, mai presus de orice, aceasta infirmitate pe care o numim constiinta de sine. Acest Shakespeare al romancierilor isi inzestreaza personajele cu o intensitate a trairii pe care doar operele Marelui Will au atins-o si, in plus, le face sa poarte povara rusinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil sa-l realizeze."
Citind aceasta carte, pe decursul a cel putin 2 saptamani(dar nu in fiecare zi), mi-am dat
seama ca societatea rusa de la acea vreme cu nobilimea, mica burghezie si
'iobagia' sa este leita societatii dintotdeauna, indiferent de an, politica sau
tendinte. Este o relatare perfecta a oamenilor de pretutindeni(bogati sau saraci, batrani sau tineri)
cu demonii lor stiuti sau nestiuti.
Descoperi treptat ca personajele
pe care poate le placi sau pe care le urasti sunt cu totul altfel si fiecare
dintre acestea are sufletul patat intr-un fel sau altul. Mai mult decat atat, observi ca nebunii sunt de fapt
oameni perfect stabili care se prefac iar oamenii care par cu scaun la cap sunt
nebuni ce viseaza la o lume doar a lor, in care totul sta cum isi doresc.
Exista, asadar, Dumnezei inchipuiti care ajung chiar sa
comita suicid ca sa isi demonstreze crezurile. Exista oameni ce nu prezinta
nici o amenintare si totusi sunt starpiti de pe fata pamantului doar pentru ca
incurca cu ceva. Exista oameni care se cred intr-o societate secreta ce va
infiinta o lume noua, in care totul este ordonat perfect. In care doar 10% sunt
cei ce vor stapani(intelectualii)
iar restul de 90%(prostimea) va
fi subjugata si va multumi pentru ceea ce le ofera Dumnezeii lor(desi vor trai ca sclavii si vor munci mereu
pentru cei de sus).
Am inteles, pana la urma, din
aceasta carte ca demonii nu subjuga doar personajele lui Dostoievski, ci ca
acestia se regasesc in fiecare dintre noi, intr-o mai mica sau mai mare masura. Acestia se muta, pe rand, din oameni in porci(rugandu-l pe
Dumnezeu) si ii innebunesc astfel incat sa se arunce in prapastie(din evanghelie). Dar acesti porci
sunt, de fapt, tot personificarea oamenilor care odata stapaniti de rau, nu se
dau in laturi de la a comite crime, a silui, a se ucide, a innebuni sau a
incendia pentru un scop dictat de diavol.
Sursa foto: galerie personala
Comentarii
Trimiteți un comentariu